Tata

Daca ma intrebai in urma cu 2 luni cum e tata, probabil ti-as fi insirat o multime de defecte … acum … trebuie sa stau sa ma gandesc la defecte pentru ca imi vin in minte doar calitatile.

De ce suntem noi oamenii asa, nu stiu? Intotdeauna vedem parte goala sau murdara din pahar decat sa vedem restul. Acum ca tata nu mai e printre noi, dupa 40 de zile de spital si la o saptamana de cand a plecat la cer peste doar 11 ore pot sa va spun sincer ca as prefera de mii de ori sa traiasca chiar daca ar avea doar defectele nu si calitatile decat sa ma simt … orfana.

In 2 decembrie 2012 intr-o dimineata de duminica la insitentele mele de a taia porcul in acea zi (porc din care vroiam sa ii facem surpriza de a-i da pt prima data o sunca intreaga doar pt el) viata noastra s-a schimbat in cateva clipe. Tata care pana atunci nu prea fusese bolnav, care lucra si doar ce implinise 54 de ani cu o duminica inainte … a cazut sub ochii mei jos … pentru a nu se mai ridica niciodata.

Au urmat 40 de zile de sperante incredere teama … timp in care am asteptat o minune … minune care nu a mai venit, pentru ca dupa ce dupa 1 luna 1 saptamana si 1 zi de cand nu a mai respirat singur respira din nou … credeam ca Dumnezeu va face minunea … insa 1 zi jumatate mai tarziu dupa ce a respirat din nou singur … inima lui s-a oprit … pentru a doua oara … fara ca de data asta sa poate fi salvat … acum nu ne ramane decat sa ii spunem ca il iubim si sa ne rugam pentru el in speranta ca el de acolo de unde e … ne aude si ne simte. Te iubim TATI