Mozaicul lunii iunie 2015

O dată cu finalul lunii iunie a trecut jumătate din acest an … Și o scriu cu regret, cu nostalgie pentru că timpul zboară și în vârtejul zilnic nu ne oprim să îl trăim la maxim, bucurându-ne de clipă. Poate ar fi o idee să învățăm să trăim clipa la maxim. 

Lăsând filozofia la o parte am să vă povestesc cum a trecut luna iunie … în afară de foarte repede 🙂 … altfel spus cum am trăit-o.

Am să încep cel mai emoționant moment al lunii, cu ziua părinților de ingeri … Despre care puteți citi aici

Foarte plin de emoție și bucurie nemărginită a fost prima serbare a lui N. care a fost o drăguță broscuță. 

După serbare, acasă în iarbă am avut parte de o ședință foto ad-hoc cu minunatele mele broscuțe.

La grădiniță în sfârșit N.a mers constant unde s-a simțit bine alături de “pietenele” ei deși somnul pentru ea și Tony nu pare decât o pedeapsă. M-am bucurat că a început să povestească pe acasă ce mai fac la grădi și așa am aflat că Mara și Sara T. sunt prietenele ei, dar și că într-o dimineață m-a pus să îi duc pepene pe care să îl impartă cu colegii. Am povestit pe unul din bloguri acea dimineață.

O zi frumoasă am petrecut și la socrii, ocazie cu care bunicu le-a spus nepoților povești, stând pe lângă el în iarbă la umbra unei salcii. 

Două din momentele de aducere aminte a copilăriei le-am trăit în 2 locuri dragi. Primul când eram cu sora mea și fetele noastre în curtea în care ne jucam în copilărie când doar întunericul ne mai trimitea în casă … Și deși mai nimic nu mai e ca și atunci a fost minunat să ne vedem fetele jucându-se în acele locuri pline de amintiri. Al doilea când am fost la casa bunicii și am privit peste gard spre “fundu’ ogrăzii” loc magic, fermecat unde cândva mă tăvăleam în iarbă.

Deși nu am putut pune în colaj mai multe momente, am să mai scriu câteva rânduri despre ce am avut parte în iunie 2015.

Micuței L.i-am schimbat cercelușii acum avându-i la fel, iar in ultima zi a lunii s-a ridicat in picioare. 

Am mers de câteva ori în parcuri, am făcut și multe poze, dar si in curte.

Am stat multe ore împreună cu sora mea și fetița ei fiind venite pentru două săptămâni în orașul natal.

Am participat și la două ateliere pentru copii, de unul am scris pe blog. 

Încă un moment frumos a fost când soțul venit la mama a fost ținta a 3 fetițe fiecare exprimându-și în felul ei dorința de a fi luată în brațe așa că a fost nevoit să le ia în brațe pe toate 3 deodată … Nu îl văd prea bine peste un an când vom avea încă un nepoțel sau o nepoțică, dar vedem atunci.

Până una alta a fost o lună frumoasă!

A voastră cum a fost?