De ce dezvolltarea personala inaintea educatiei

Cu totii stim cat de importanta e educatia copiiilor, asa ca din lista mea de prioritati pot parea usor dusa cu pluta. Sigur acum cateva luni nu le-as fi pus in aceasta ordine, dar timpul mi-a dovedit ca pentru a putea sa imi educ copiii si sa ii cresc frumos si sanatos, e important sa fiu eu … altfel … mai calma, mai blanda, mai rabdatoare. Am observat ca cei 4 ani de stat acasa si-au pus o amprenta nu tocmai pozitiva asupra mea. Am observat ca am nevoie sa fac si altceva decat crescut copii, sa am macar 10 min doar pentru mine, zilnic sau macar doua ore pe saptamana.

Poate parea absurd pentru tatii care nu au stat cu copilul/copiii macar o luna zi de zi fara ajutor, dar si pentru mamele din trecut care reveneau la servici la 3 luni si se deconectau pentru cateva ore de copil, de nevoile si plansetele si crizele lui.

Daca tot am pomenit de mamele noastre, am sa fac o paranteza, azi fiind o zi foarte speciala, 8 martie, ziua mamei.

La multi ani tuturor mamelor! Cel mai special La multi ani celei mai speciale mamici din lume, mama mea!

Nu ti-am spus cat te iubesc si cat te apreciez, cat apreciez daruirea cu care ne-ai crescut, ne-ai educat. Stiu ca spre marea mea rusine mai degraba ma cert cu tine (ca ne asemanam prea mult sa nu ne certam) decat sa iti spun te iubesc si te rog iarta-ma pentru asta. Voi incerca si mai mult sa nu mai fie asa si sa iti arat cat de mult te iubesc!

La multi ani mami draga!

Sursa foto: trilulilu.ro

Acum revenind la subiectul postarii de azi, dupa 4 ani am ajuns sa cred ca e important sa imi satisfac nevoile, dar si sa am parte de putina evadare din cotidian pentru a putea sa imi cresc sanatos fetele.

Pentru ele sunt un exemplu, un model, primul model si daca eu mananc o data pe zi sau la doua zile cum faceam in 2013 ce exemplu pozitiv le pot da? Ca e ok sa ma epuizez? Ca e ok sa nu am grija de mine? Ca e ok sa nu imi ascult nevoile de baza? Ca e ok sa nu am timp nici sa mananc? Ca e ok si pot trai si prost organizata? Sau ca e important sa ne satisfacem in primul rand nevoile personale? Sau e mai important sa ne cunoastem prioritatile si sa ne organizam tinand cont de ele? Oare de ce ar credeaca ii neglijam daca noi vom face dus in timp ce ei nu dorm? Cat timp lor le facem constant baita oare nu vor considera normal sa facem si noi? Un dus e reconfortant, relaxant, chiar daca e scurt, ne da puterea si relaxarea de care are nevoie fiecare din mame pentru a se ocupa de copii in cel mai frumos mod posibil. A trebuit sa cresc 2 copii pentru a ma convinge de asta. La primul copil daca mi-ai fi spus ca voi putea face dus linistita in timp ce copilul/copiii se joaca, eventual vin si la mine in vizita sau deseneaza pe o masa improvizata langa cabina de dus, as fi zis ca e imposibil. As fi zis ca cel mai important e sa aiba ei nevoile satisfacute si daca am timp si de mine e si mai bine, doar ca timp pentru mine … nu mai prea aveam …

Si am ajuns intr-o postura, cea a mamei fara rabdare, nervoase si stresate, care numai bine nu isi poate creste si educa copiii. Stiam ca nu e bine si chiar daca stiam ca gresesc trebuia sa aflu unde si cum gresesc pentru a ma corecta. Asa am ajuns sa citesc si sa ascult despre dezvoltarea personala. Asa am ajuns sa cred ca doar dezvoltandu-ma eu ca si persoana pot sa imi cresc copiii mai bine, mai frumos si mai sanatos.

La sedinta cu parintii din toamna ni s-a spus un citat (voi reveni cu citatul cand il voi avea) in care ne atragea atentia ca noi nu ii educam doar cand credem ca o facem ci si atunci cand le vorbim, prin modul in care ne imbracam, pieptanam, prin comportamentul nostru.

Adevarul e ca degeaba ii vom invata unde e Australia, sau ce animale traiesc in America sau sa adune la 3 ani sau sa scrie la 2 sau sa vorbeasca 3 limbi la 5 ani atata timp cat nu ii invatam sa se respecte, sa isi satisfaca nevoile, sa fie fericiti, sa zambeasca si sa se bucure de viata. Iar daca noi nu ne bucuram de viata, nu zambim va veni ziua in care nici ei nu o vor face! Ne dorim copii atot-stiutori sau fericiti?

Sursa foto: pixabay.com

Eu aleg fericirea! Tu ce alegi?