A mai trecut un an din viaţa noastră, mereu cu bune, cu rele, cu bucurii şi necazuri, cu realizări şi eşecuri, încet dar totuşi repede!
Pentru mine personal a fost un an plin, frumos şi cu multe realizări! Am crescut cu fiecare zi, la propriu şi la figurat, am simţit atât de aproape împlinirea … Acum pe sfârşit de an vreau să fac un bilanţ al celor mai importante momente şi realizări!
Luna ianuarie a început cu veselie alături de micuţa N. şi soţ petrecând noaptea dintre ani cu socrii, cumnatul şi cumnata alături de copilaşii lor. Sfârşitul lunii pentru mine a fost unul minunat şi sperat: două liniuţe pale pe un test de sarcină şi confirmarea sarcinii printr-un test de laborator. În aceeaşi zi de final de lună, fără ca soţul să bănuie ceva, în sfârşit după mult timp de când intenţiona i-a cerut şefului mărire de salar.
Luna februarie a fost şi mai plina de surprize frumoase: confirmarea ecografic a sarcinii, prima ieşire la film cu soţul după mulţi ani, primul film 3D, ultima masă la sân a puiului mic. Finalul lunii a fost mai puţin frumos, a însemnat prima răceală a fetiţei din septembrie 2013 începând, chiar cu o zi înainte de reluarea activităţii profesionale dupa aproape 2 ani şi jumătate! Nu a fost uşoară separarea de puiul mic deşi am pregătit-o din timp pentru această etapă. A fost chiar greu pentru amândouă, dar a trecut repede.
Luna martie a inceput cu o vreme minunată şi cu grădinărit, dar şi cu primirea în familie a noului membru, Fifi o căţeluşă pierdută care tocmai se refugia la noi în curte de frica câinilor de pe stradă. Sarcina decurgea bine şi deşi doar la început era deja vizibilă. N. tot mai energică şi năzbâtioasă (şi-a început luna culcându-se în curte sub maşină), dar în acelaşi timp mai isteaţă şi vorbăreaţă. La sfârşitul lunii am sărbatorit împlinirea a doi anişori minunaţi.
Luna aprilie a fost luna în care ne-am dotat casa cu ceva ce îmi doream de mult: un raft mare jumatatea de jos pentru N. echipat în stil Montessori, iar jumătatea de sus pentru noi, dar şi un robot de bucătărie, un cântar de alimente si unul de persoane. N. a început gradiniţa şi deşi a fost greu pentru toată lnea a fost emotionant. Se pare că în burtică creşte tot o fetiţă.
Luna mai a venit cu confirmarea că în burtică creşte o fetiţă. A fost luna în care N. şi-a dezvoltat enorm limbajul şi deşi cu multe îmbolnăviri şi stat acasă mai mult decât la grădiniţă s-a văzut că începe să îi placă. A început să doarmă la grădi, a participat la prima serbare apoi la prima zi de naştere a unui coleg şi a fost veselă ca a primit balon şi i-a dat pupic la Kevin (sărbătoritul). Am avut ocazia să revedem oameni care ne-au fost alături în cele mai grele momente ale vieţii noastre, care ne-au găzduit atunci şi au pierdut timp în noapte pentru a pregătii rochiţa prinţesei din cer! Luna s-a terminat cu un drum la Oradea şi participarea la o nuntă. Din păcate vremea nu a ţinut cu noi şi ne-am anulat planurile de a vizita împrejurimile, iar revenirea acasă s-a făcut în mare grabă după ce am aflat ca bunica mea şi-a rupt piciorul.
Aşa ca începutul lunii iunie ne-a ţinut cu sufletul la gură în timpul operaţiei bunicii, dar din fericire la ceI 92 de ani a trecut cu bine peste operaţie şi recuperarea post operatorie. Tot în luna iunie am început,după lungi aşteptări amenajarea holului. La gradinita a fost pentru N. una din cele mai frumoase perioade. A fost pentru prima dată la un spaţiu de joacă (cu copiii de la grădi).
Luna
iulie a fost cea mai activă lună la grădiniţă, dificilă pentru că tot alte educatoare şi sală aveau, dar şi plină de momente frumoase. Toată luna am fost în şantier, dar a meritat!
Luna
august a început cu singura ei zi la grădiniţă şi nu în orice grădiniţă ci în cea în care am fost eu şi sora mea. Pentru mine a fost o mare placere revederea gradiniţei. chiar dacă interiorul grădiniţei nu l-am recunoscut dupa 25 ani. Am finalizat pe a 12-a noastră aniversare şi holul şi mi-am implinit încă un vis: o şedinţă foto cu burtica şi cu N.
Luna septembrie a fost fără îndoială cea mai emoţionantă lună din an. Luna septembrie am fost pentru prima dată părinţi singuri acasă. A început cu pregătirea dormitorului pentru venirea noului membru pe care îl aşteptam cel târziu pe 9 octombrie. În cele din urmă, deşi cezariană, puiul din burtică a ales să se nasca la exact 4 ani 5 luni 16 h 0 min de la naşterea surioarei ei îngeraş şi nu la 2 ani 6 luni de la naşterea surioarei ei de pe pământ cum era planificat.
Luna octombrie revenirea acasă în format extins. A fost o lună minunată, mi-am recăpătat din linişte şi echilibrul pierdut o dată cu naşterea lui N.
Luna
noiembrie a început cu botezul micuţei Laura Angela moment de triplă emoţie, chiar cvadruplă dacă mă gândesc bine pentru că a avut loc în ziua de sf. arhangeli Mihail şi Gavril zi în care au onomastica toate cele trei fete ale mele: Gabriela, Mihaela, Angela. De asemenea a fost cea mai incarcata luna deoarece am fost cam exclusiv doar eu cu fetele, aşa că ne-am “făcut de cap” petrecând mult timp cu mama şi bunica mea, adică 4 generaţii de femei împreună, dar şi cu prieteni de joacă la spaţiu de joacă sau în parc sau la întâlniri cu mămici.
Luna decembrie a început cu o perioadă aglomerată şi solicitantă. Sărbătorile în familie au trecut foarte repede. A fost o lună cu multe gângureli de-ale micuţei L. şi cu zâmbete şi voie bună din partea lui N. Chiar dacă luna a adus multe pierderi materiale, ne bucurăm de sănătate,
Ne dorim pentru 2015 sănătate, putere, răbdare şi întelepciune.
AN NOU FERICIT TUTUROR!
Leave a Reply