1 an si 6 luni sau 18 luni cu puiul mic

Ca tot e ziua de retrospectiva si pentru ca puiul mic implineste 1 an si 6 luni m-am gandit ca acum retrospectiva nu va fi una saptamanala cum mi-a propus ci una a ceea ce am avut parte in cele 18 luni de viata extrauterina a lui N.

Nu va voi povesti prea detalia ce a insemnat viata noastra alaturi de ea ci va voi spune cat de mult a evoluat, va voi arata cat de mult a crescut si va voi povesti cat s-a maturizat!

In primele zile de la nastere nu stia decat sa pape si sa doarma … nu a durat mult minunea, nici nu am iesit din spital ca intre cele 2 activitati, a aparut una mai putin placuta … de plans … plansul ei puternic inca de pe atunci era ca o sulita in sufletul meu.

Ce mai stia sa faca inca din spital: sa zambeasca strengareste asa incat sa ii vedem frumoasa gropita din obraz (mostenire de la mama), sa tina capul sus spre marea mea uimire si contrariere ca eu stiam ca asa ceva  nu e posibil, pape tzitzi si sa stea mult la tzitzi, sa caute caldura trupului meu si sa prefere dormitul in pat cu mine.

O data cu venirea acasa nu am facut decat sa constatam, ca cel mai bun somn e cu mama sau la tzitzi la mami, ca sanul e dragostea ei, dar si faptul ca oricat lapte i-am da nu l-ar refuza, ca seamana pe bucati cu tati dar pe ansamblu cu mami pentru ca ochii ei mari nu faceau decat sa scoata in evidenta ceva ce se ragasise si la mami.

Ii placea (si inca ii place) sa doarma la mami pe piept si doua luni noapte de noapte asa vroia sa doarma si asa dormea, nu ii placea cand mama disparea de langa ea, avea si inca are detecto de mami.

Era energica si in timp nu a facut decat sa isi multiplice energia, era zambareata si plangacioasa in timp a devenit si mami zambareata dar si mai plangacioasa. A fost si a ramas sefa casei

Timpul a trecut, puiul a crescut si a reusit sa ia in manuta ei mica si dolofana primul obiect, apoi sa-si faca utile manutele.

A prins gustul iesirilor in aer liber si asa a devenit cel mai cuminte copil din lume, in societate, cum deseori ii spuneam si inca ii spun.

A invatat sa aleaga cu cine sta prin riposte si plansete si mereu mama a fost optiunea 1, 2, 3 … n iar daca se poate si optimunea n+1.

A reusit cu ambitie sa se ridice in fund si sa stea asa, sa pape altceva decat mult preferatul laptic de tzitzi, sa sparga si prima farfurie dintr-un lung sir o data cu diversificarea, sa se tarasca, sa se intoarca de pe spate pe burtica si invers, sa faca tai-tai, sa ii ia ochelarii la bunii, sa mearga in patru labe, sa coboare din pat, sa se ridice in picioare, sa mearga sprijinita, sa stea singurica in picioare, sa porneasca incet cu curaj singurica in picioare, sa zburde, sa sara, sa mearga cu masinuta, sa iubeasca papusica, sa dea pupici, sa mearga cu spatele, sa spuna mama, tata, ici, haide, oou, tuchi, puchi, stuchi, si alte si alte cuvinte chiar daca rar spuse, chiar daca greu folosite, sa nu mai planga la vizita la medic, sa adoarma si fara san in situatie de extrema urgenta, sa stea si sa se joace putin singura, sa asculte si sa execute unele comenzi simple, sa trimita pupici, sa ii dea sa bea apa lui Gabi, sa o topeasca pe tusi zicand Aca, sa faca percum cainele, vara, porcul, calul … etc, sa il provoace la discutii pe vecin, sa castige atentia oamenilor de pe stranda, sa se uite captata la reclame, sa mazgaleasca pe foaie, dar mai ales sa is faca pictura abstracta pe piele, sa isi ceara drepturile in continuare cu si mai mare hotarare, sa ne arate afectiune, sa plangaa doar la cuvantul plange, sa vrea sa mulga capra sau sa o ia de lant sa o duca la loc, sa recunoasca dimineata cantecul cocosului, sa imi spuna ca e caca la fundic, dar si sa imi spuna asta inainte de a face si sa reaccepte wc/olita, dupa ce la 1 an facea caca doar in olita, sa isi spele burtica, manutele, picioarele si capul, sa bage haine in masina de spalat, sa ascunda bine lucuri, sa distruga telefoane, sa prefere in locul jucariilor orice obiect cu care nu are voie, sa se incapataneze sa isi puna singurica pantofii, sandalele, sa fure laude si aprecieri, sa fie pofticioasa hotarata sa nu moara de foame, sa nu fie rusinoasa si timita, este tot mai cooperanta si mai comunicativa … iar ultima reusita sa aiba un program de somn de o saptamana (aceasta saptamana care tocmai a trecut)

Sigur am mai ultat si altele si asta pentru ca stie atat de multe sa faca incat de multe ori ma intreb cum in 18 luni a putut evolua atata de mult.

Timpul trece, puiul creste si ne uimeste zi de zi.