1 an de la prima licarire si 19 saptamani de la nastere

A trecut un an de cand am mers cu mari emotii si teama spre cabinetul dnei dr sa vedem daca bate sau nu inimioara lui bebe mic. Dupa ce in saptamana anterioara inimioara acea nu batea cu mare teama pasii mi se indreptau spre cabinet … era momentul adevarului, momentul in care poate urma sa aflu ca mai am un ingeras … ma imbarbatam si imi continuam mersul dar teama era atat de puternica … chiar daca nu la fel ca surioara mai mare si acest bebe era asteptat si iubit (cu rezerva data de experienta nefericita avuta cu Gabriela) ne doream sa vedem o licarire … si s-a vazut … una finuta finuta … mi se parea ca nici nu se vede dar aveam incredere in medicul meu (acelasi ca si la Gabriela) si cand am auzit ca se vede cordul eram linistita, impacata si fericita … incepea sa prinda contur viitorul (sau mai bine zis acum, prezentul nostru) …chiar daca o data cu acea veste buna a venti si o veste rea: HEMATOM DECIDUAL (desi faceam deja de 2 saptamani tratament cu Clexane 0.4) si trebuie stat in pat concediu medical, dar au urmat saptamani frumoase si linistite, chiar daca sarcina nu a fost la fel de usoara ca a celor mai multe dintre femei, am incercat si reusit sa ma bucur si sa traiesc clipa.

Nasterea puiului nostru, acum 19 saptamani cand bebe mic s-a dovedit a fi fetita (eu fetita imi doream sotul baitel, eu nu am stiu decat la nastere,  sotul la 16 saptamani de sarcina)a survenit la 38 saptamani si 6 zile cand un pui deloc grabit (ar mai fi stat ea in burtica daca mama si dna dr nu hotarau ca e mai bine sa vina pe lume pt ca nu mai scadea tensiunea nici sub tratament) si-a facut aparitia printr-un plans puternic de copil sanatos de 3.400g … au urmat lacrimi si plans de neoprit pentru mine cand nu puteam sa nu ma gandesc si la primul copil, la Gabriela, care ne-a trimis un dar frumos si neasteptat de ziua sotului, pe surioara ei.