O noua sarcina dupa pierderea unei sarcini sau a unui copil

Cred ca multe din cele care am pierdut un copil sau o sarcina am hotarat ca la urmatoarea sarcina sa fim oarecum nepasatoare, sa nu ne atasam de acel copil asa cum ne-am atasat de cel pierdut, sa ne asteptam la orice … pentru ca daca cumva se mai intampla ceva si de data asta…sa fiu mai pregatita sufleteste … insa sunt sigura ca la vederea pentru prima data a bebelului urmator … totul se schimba … o noua viata creste in noi si acea mogaldeata care creste e un sufletel care are nevoie de iubire si de atentia si grija noastra … si asa incepem din nou sa ne facem griji … ce fa fi, cum va fi, oare asta ii va face bine, oare cealalta ii va face rau … intrebari si temeri firesti, pentru ca instinctul matern exista chiar daca … nu ni-l dorim … dorim totul sa lasam in voia intamplarii, in voia divinitatii sau a naturii … si incepe din nou acelasi cerc vicios … Oare e bine? Oare nu ii face rau sa …? Oace cum ar fi mai bine sa …? Oace ce sa fac acum? Si apar noi intrebari si ganduri … Cum sa fac sa nu ma mai panichez la orice lucru pe care il patesc? Sunt niste probleme cum sa fac sa nu ma ingrijorez din orice? si multe alte nimicuri care mie mi se par foarte importante…cum o sa rezist inca pana la 9 luni daca sunt asa speriata? Incerc sa fiu optimista si vesela, dar in momentul in care se intampla ceva (gen raceala, o bubita sau mai stiu eu ce) o iau razna … Ce sa fac?
Cred ca sunt intrebari si temeri firesti pentru fiecare mamica care isi doreste un copil din suflet … Teama pierderii unui alt copil este prezenta in sufletul fiecareia si nu se sterge … peste noapte … de fapt eu cred ca voi trai cu aceasta teama cel putin inca 12 zile jumatate dupa nastere, atat cat mi-a trait primul copil … Acum nu sunt insarcinata, nici nu imi doresc, insa m-am gandit intens la ce va fi atunci cand voi avea bebe 2 in burtica … raspunsul este nu stiu … voi trai cu teama insa si cu speranta, voi fi nelinistita, insa voi fi si linistita stiind ca acolo sunt in cer am un ingeras care ne vegheaza … voi trai pregatita pentru orice stiind ca orice se poate intampla, insa in acelasi timp daca se va intampla sa pierd inca un copil … tot nu voi fi pregatita niciodata.

Mi-am propus ca la urmatoarea sarcina sa fac doar ceea ce sufletul meu simte ca vrea …

1. La servici inevitabil voi merge atat cat sarcina imi va permite insa cand cineva ma va supara nici macar nu voi sta la discutii, le voi incheia brusc si voi pleca, cu riscul sa fiu data afara: copilul din burtica va fi cea mai importanta fiinta.
2. Programul meu zilnic, tot asa in functie de ceea ce imi va permite sarcina va contine: plimbari, citit, asculatat muzica linistitoare, pictat, desenat, scris pe blogul fetitei mele din cer, crosetat pt piticotul din burtica, vizitat muzee, conceput camera bebe, fotografiat, jucat carti, remi, sah, facut rebus, sudoku etc. … sunt doar cateva din activitatile care aduc pace sufletului meu, poate pentru tine pot fi alte activitati care iti fac placere.
3. Programul din timpul sarcinii nu va cuprinde urmatoarele activitati: vorbit la telefon mai mult de 5 minute pe zi si doar cu persoanele apropiate, stat pe calculator (in cazul in care voi lucra la calculator voi limita statul la calculator doar la orele de la servici si weekend doar 10-15 min/zi, iar daca nu voi lucra la calculator maxim 30 min pe zi), televizor deloc, forumuri deloc (prima sarcina am fost activa pe forumuri m-am documentat mult si am ajuns sa cunosc foarte multe pe tema sarcinii si complicatiilor din sarcina si am facut decat sa analizez ce mi se poate intampla, sau mai exact ce se poate intampla cu bebelina mea din burtica … si nu am facut decat sa ascult de … statistici … care de multe ori sunt departe de adevar, asa cum fiecare ome unic asa si sarcina e unica) … 

Nu vreau intr-o viitoare sarcina sa imi fac griji, sa ma preocupe nimic, vreau doar sa savurez clipa. Usor de zis, greu de facut … insa m-am convins de cateva lucruri … stresul, gandurile negative, emotiile nu fac decat rau unei sarcini si orice as face nu pot sa schimb sau sa influentez cu nimic ce are sa se intample … asa ca nu imi ramane decat sa ma bucur de clipa si de bebelusul meu. Chiar daca viata fetitei mele pe pamant a fost foarte scurta eu ma bucur ca am putut sa impartim noi doua clipe minunate impreuna si asta ma bucura … asa ca daca voi reusi sa traiesc sarcina ca si cum as trai clipa si m-as bucura de prezent atunci voi reusi sa am o sarcina asa cum imi doresc, fie ea cu un final fericit, fie cu un final trist insa atunci nu voi avea regretul ca puiul meu a simtit dragostea mea, bucuria ce mi-a adus-o, fericirea mea … dar mai ales linistea mea sufleteasca … aceea va fi rasplata mea … nu ma voi simtii vinovata ca nu am fost suficient de optimista si linistita pentru puiul meu din burtica.