Sa nu fugim de ei … ba mai mult sa ii intelegem

Copii cu nevoi speciale sunt … speciali … unii se nasc cu acele nevoi mai deosebite, altii le capata in timp unii chiar din greseli medicale. Pentru ei in special pentru cei care isi constientizeaza situatia e tare greu sa se lupte cu lumea, prejudecatile si gandirea …

Ii intalnim pe strada si ii privim cu curiozitate sau repulsie sau compatimire … de ce nu putem sa ne punem putin in situatia lor si parintilor. Nimeni nu isi doreste un copil bolnav si nimeni nu isi doreste sa fie … altfel … si cu toate astea ii privim … ciudat … de ce? sunt si ei oameni, unii chiar de o inteligenta rara, altii cu un dar mai speciali, multi sunt atat de iubitori si de draguti ca … ne fac sa ii iubim din prima clipa … Societatea insa … in respinge … in indeparteaza … ii impiedica in loc sa ii ajute sau macar sa nu ii incurce … pentru ca sunt altfel.

Haideti sa le fim aproape lor si parintilor lor, sa nu ii privim ca pe cuidatenii cand ii vedem pe strada, sa le zambim ca asta le place, sa nu intoarcem cu dispret capul dupa ei si daca chiar suntem curosi de ce suferinta au parte sa studiem pe internet, ca acolo poti sa ii studiezi fara sa ii faci sa se simta incomod.

Haideti sa fim mai … oameni … sa le intindem o mana si sa ii ajutam, sa ii ascultam, sa ii privim ca pe semenii nostri si sa le fim alaturi … ajutorul nu inseamna cel de ordin economic, la care cred ca multa lume se gandeste automat cand aude cuvantul ajutor … haideti sa devenim oameni pentru cateva clipe si sa le fim alaturi.
i ajuta, o vorba frumoasa, o imbratisare. Eram adolescenta cand o fetita mergea de mana cu taticul ei la plimbare prin oras, acum imi dau sema ca are SD, o tot intalneam si o tot intalnesc … m-a salutat o data si i-am raspuns la salut … a radiat de fericire, apoi am invatat sa ii zambesc si sa o salut cand trece pe langa mine, e toata un zambet … e fericita … in lumea ei … care vrand nevrand se intersecteaza cu a noastra. Deja e marisoara, dar are acelasi zambet pur si inocent cand o salut sau ii zambet si isi intoarce capul sa se mai uite o data la mine… si asa face cu fiecare trecator care ii zambeste sau o saluta … dar am vazut si oameni care se uita la ea cu dispret si zambetul ei incepe sa cada

Saptamana trecuta am revazut-o … tot cu tatal ei de mana tot zambitoare … doar ca mai vorbareata si mai increzatoare … traversam aceasi strada din directii opuse … vazandu-ma s-a oprit si m-a asteptat … eram cu sotul … ii mai povestisem de ea … Matilda, pt ca intre timp am aflat numele ei, m-a salutat … m-a intrebat cum mai sunt … m-a intrebat daca vreau sa imi arate o carte ce a primit-o … am raspuns afirmativ si toata un zambet i-a spus tatalui sa ii dea cartea … era atat de fericita … apoi ne-a intrebat daca nu am vrea sa traversam cu ea inapoi strada … i-am spus ca da … a intins o mana spre mine … una spre sotul meu … si asa am traversat … i-ar la sfarsit un zambet imens si un multumesc pur … au fost cea mai mare satisfactie a noastra … iar pt ea … acel gest al nostru a adus o imensa bucurie … care se citea pe tot chipul ei …