Sa apreciem mai mult ce avem

Viata ne ofera, apoi ne ia … uneori mult prea repede. In viata am avut parte de cateva pierderi importante sigur cea mai importanta si dureroasa care a lasat cel mai adanc gol e cea a fetitei mele Gabriela. 

Insa si pierderea tatalui meu a fost pe cat de neasteptata pe atat de dureroasa. In curand vor fi 6 luni de cand nu mai este … si inca parca cred ca e un cosmar, periodic il visez si ma bucur ca e parca tot mai multumit de noi. Insa pierderea lui m-a facut sa imi dau seama ca noi in general ar fi bine sa invatam sa ii iubim mai mult pe parinti si sa le aratam asta, nu doar dupa ce nu mai sunt sunt pe aceasta lume.

Din pacate asta e defectul nostru al oamenilor, apreciem ceva sau pe cineva mai mult dupa ce pierdem sau cel putin nu aratam cat apreciem!

Am avut bucuria in seara asta sa descopar poze cu tatal meu facute in 2009 in diferite ocazii si sunt tare bucuroasa ca le am … pentru ca din pacate am asa de putine … insa le voi pastra cu mare drag pe cele care le am alaturi de amintirile diferitelor momente traite impreuna. Stiu ca in continuare ne e alaturi, stiu cat de mandru as fi de micuta mea care creste de ne uimeste, stiu, asa cum a zis si vecinul de la bloc, ca tare ar fi fost fericit sa o vada! Acum nu vreau decat sa ii pastrez vie amintirea si sa imi amintesc cu drag momentele petrecute impreuna.