“Pentru atatia bani nu merita sa ma trezesc dimineata!”

  ATUNCI NU TE PLANGE CA NU AI UNA SAU ALTA!!!

Pentru a ma face cat mai bine inteleasa am sa va relatez o situatie frecvent intalnita, intre cunoscuti, apropiati sau nu.

Unul din membrii familiei lucreaza celalalt nu, se descurca acceptabil, dar sunt nemultumiti ca nu au bani pentru unele mofturi sau uneori necesitati. Cu toate astea nici nu incearca se angajeze in ideea ca si asa banii care ii poate castiga sunt putini, ba din cauza lipsei de studii, ba pentru ca nu gasesti loc de munca, ba pentru ca … cine stie ce alte motive … insa continua sa isi “planga soarta” ca nu isi pot cumpara una-alta.

Sa facem un exercitiu matematic. Familia se descurca acceptabil cu un venit. Cel de-al doilea gaseste venit suplimentar (e doar un exemplu) din facutul curateniei pe scara … sa tot fie 50 – 100 lei pe luna. Timpul in care presteaza acest serviciu este scurt, atat cat, daca exista copii in familie, celalalt poate iesi in parc cu ei si nici ca ii simt lipsa parintelui absent.

Daca tot se descurca acceptabil pana in momentul in care si cel de-al doilea parinte castiga ceva, de ce sa nu traiasca in continuare ca si cum acel venit suplimentar nu exista, adica pus direct in cont pe 1 an de exemplu?

Un calcul simplu ne spune ca pe an s-ar strange 600-1200 lei.

Ce poti sa faci cu ei?

Ravnesti la un blender bun sau un aparat de facut paine sau o saltea noua sau poate un aparat foto mai bun? Cel mai probabil chiar daca in cont ai 600 lei reusesti sa te incadrezi in suma si asta fara sa simti in mod deosebit efortul.

Sau poate ai economisit asa 1200 lei, bani care iti ajung pentru a cumpara o masina de spalat vase/haine care in mod sigur iti economisesc mult mai mult din timpul tau decat cel care il petreci castigand acei bani!!!

Dar daca acel venit e de 500 lei pe luna? Cum suna sa ai dupa 1 an 6000 lei sa ii implinesti niste vise: o vacanta, o masina de haine si una de vase, un aparat foto … si cred ca si raman inca bani!

Am sau nu dreptate?