Nu-i usor sa fi mamica dar e … frumos

Sunt momente cand imi vine sa plec de acasa sa o las sa planga cat vrea, pana se satura. Cand am o astfel de stare il sun pe sot si i-o dau la tel si
ii spun linistete-o, asa respir si eu 2 min trag aer in piept si o iau
de la capat. Din cauza ca am
dureri mari de spate si uneori mablochez intr-o anumita pozitie, inca din adolescenta, nu am
vrut si nu vreau sa o port prea mult rupta in doua, asa ca desi ceilalti
nu au fost de acord si au zis ca N. vrea sa mearga in picioare si
nu in 4 labe cum vreau eu, am perseverat, si acum merge bine in 4 labe,
iar daca are ocazia, pe langa mobila, perete, in patut etc merge
sprijinindu-se. Nu imi pare rau ca am procedat asa pt ca altfel nu as fi
rezistat. Va porni mai greu dar cand va porni va merge repde corect si
stabil.

Puiul a descoperit sertarele si profit uneori de asta ii trag patutul
aproape de sertare (mai nou patutul e in bucatarie) si eu fac una alta
si pe ea o las sa traga sertarele dar doar putin. Intr-o seara am
lasat-o tot asa, fara sa imi dau seama ca acolo am cutitele de la
blender, mi-am adus aminte intr-un tarziu dar din fericire inca nu il
luase in manuta, dar nu mai era mult. Oricum ea scotea de acolo tot ce
se putea si arunca pe jos. Adevarul este ca in ultima perioada trebuie
sa recunosc ca e tot mai cuminte si independenta, doar ca mai nou doarme
doar la ora 23, ea care inainte abia reuseam sa o tin treaza pana la 20