Din suflet de mamica

Azi ma simt pustiita, am reinceput serviciul, dupa 23 de luni de mamicit si inca 7 inainte de stat la pat in sarcina.

Acum nu imi doresc decat sa o pup, sa o strang in brate si sa ii spun ca o iubesc.

E greu dupa ce atata timp am fost impreuna, doar noi doua in cea mai mare parte de timp.

Ieri am lasat-o cu bunica pentru o ora jumatate, in plan era sa se intample asta mai multe zile consecutiv si timpul cu buni sa tot creasca, dar nu depinde doar de mine.

A fost ok, dar pe de alta parte cadn i-am spus ieri ca plec la servici, a vrut sa ma dezbrace sa raman cu ea, apoi cand a vazut ca sunt hotarata m-a luat de mana si mi-a zis sa o imbrac si pe ea ca vine cu mine. I-am explicat ca nu se poate, am lasat-o trista, incepea sa planga. Soacra i-a distras atentia si a fost ok.

Reintorcerea la servici a coincis si cu prima ei raceala a ei din septembrie pana in prezent … numai de asta aveam nevoie. Am simtit o data in plus ca nu o pot lasa asa, dar nu am de ales.

Nu e usor nici pentru mama nici pentru copil revenirea la servici!