De ce zbori timpule?

Mai stai puțin timpule! Oprește-te să simt clipa mai mult. Îmi privesc minunile ăstea două crescând și aș vrea să le păstrez așa mititele, drăgălașe mai mult. Nu e ușor cât sunt mici, chiar dacă problemele nu sunt mari, dar e așa frumos.

Din multiple motive nu vom mai avea alți copii, cel mai probabil, și regret nespus că nu mi-am făcut timp să scriu zilnic câteva rânduri … Ar fi fost probabil și pentru ele și pentru noi, peste ani, aduceri aminte. Aceste clipe de neuitat pe care să le retrăim cu puterea minții, mai intens și mai exact, citind în jurnal, de câte ori am vrea să dăm timpul înapoi.

Unul din puținele momente copilăriei mele imortalizate în poze și în sufletul părinților:

Amprentele mânuțelor, pozele, filmările, șuvițele de păr, hăinuțele stau mărturie cât de mult au crescut, dar pe lângă astea momente unice precum primul zãmbet, primul cuvãnt, primul tai-tai, primul dințișor, primii pași, primele râsete cristaline, ca mai apoi primele “discuții” și perle din limbajul copilului mic, chiar și primele căzături, prima zi de grădiniță, toate astea și tot ce va urma împreună cu momente haioase, ingenioase sau pur și simplu momente ale zilei nu ar trebui uitate.

Totuși capacitatea umană este limitată și nu le poate stoca pe toate … Așa că rămâne doar să le retrăim citindu-le.

Asta e motivul pentru care vrea zilnic să îmi rup din timpul meu măcar 10 min în care să îmortalizez prin scris câteva din clipele zilei