De ce îmi doresc independență financiară

De mică visam la asta, deși habar nu aveam de acest termen. Îmi doream să am suficienți bani pentru a muncii doar de plăcere și a mă bucura în fiecare zi de cei dragi. Visam să le ofer independență financiară părinților și eventualilor socri. Îmi doream asta pentru că îmi plăceau zilele petrecute cu toții împreună și pentru că am considerat că părinții lucrau prea mult și meritau un ”concediu” pe viață.
Timpul a trecut, tatălui meu nu il mai pot oferii … din păcate … mamei și socrilor mi-ar place să le pot oferii, dar sunt șanse minime … Însă mă gândesc la noi … Poate … Dacă … SIGUR SE POATE DACĂ VREM CU ADEVĂRAT ȘI LUPTĂM CU ADEVĂRAT PENTRU ACEASTĂ DORINȚĂ, ACEST VIS
Nu e ușor, ne așteaptă ani grei, dar cred că merită … Pentru ele … Pentru comorile noastre …
Îmi amintesc de micuța N. care prima dată la trezire întreabă “Unde-i tata?” și acceptă tristă răspunsul “La servici!” sau uneori ripostează “Nu vreau!!! Vreau să vină”
Iar și mai micuța L. care acum rostește primele cuvinte și o ține tot într-un “ta-ta tata” sau face precum marți când tata a pupat-o mai lung pe N. înainte să vină și la ea și la doar 6,5 luni a început să plângă cu foc pentru că tânjește și ea după apropierea și atenția lui tata.
M-am cam abătut de la subiect, dar vroiam să accentuez faptul că minunile noastre au nevoie de noi și de timpul nostru nu de 2 părinți stresați mereu în goana după bani, care lucrează multe ore și își văd copiii doar dormind!
Mai e un aspect deloc de neglijat: pensia. Acea independență financiară care o așteaptă oricine. Vârsta de pensionare e în continuă creștere, iar speranța de viață în continuă scădere, deci șansele să nu ajungem la acea independență financiară sunt mari. Pe lângă asta populația României în continuă scădere nu ne dă speranțe prea mari nouă, generației cu cheia la gât care suntem destul de numeroși, că vor fi bani suficienți să ni se plătească o pensie cât decât, iar o pensie bună e doar un vis frumos … De pensia privată obligatorie … nu pot zice decât că în acești ani (vreo 7) avem mai puțini bani în cont decât am fi avut dacă îi uitam într-un cont … Așa că cel puțin noi nu credem în independența financiară dată de pensie.
Ce ne rămâne de făcut?! Într-o formă sau alta să ne creem noi independența financiară.
(Va urma)