Când copilul e bolnav
Îmi aduc aminte o parte din desele episoade de febră din copilãria mea când mami și tati ar fi făcut orice să îmi fie bine. Răceam des, foarte des. Făceam penicilină injectabil cu sutele pe an, mergeam la injecții ca și un om mare deși eram doar unul în miniatură.
Cu timpul totul s-a schimbat. Mi-am dobândit o imunitate foarte bunã. De unde schimbarea atât de radicală?! Cred că de la un cumul de factori:
1. Imunitatea ce o dobândește corpul în urma unei boli pe care a învins-o;
2. Concediile în 3 sau 4 ani consecutivi la salina Praid și Slănic Moldova (după primul an au apărut îmbunătățiri)
3. Un antibiotic foarte puternic, injectabil administrat 10 zile pe lună în lunile cu R din septembrie până în aprilie. Nu știu pe ce principiu ar fi funcționat aceasta și nici nu o recomand, de asta nu scriu prea exact despre ce este vorba pentru a nu se încerca o automedicație, însă aceea a fost ultima iarnă de bolit a mea … Posibil a fost o simplă coincidență, dar mi se pare cam mare coincidența.
2. Concediile în 3 sau 4 ani consecutivi la salina Praid și Slănic Moldova (după primul an au apărut îmbunătățiri)
3. Un antibiotic foarte puternic, injectabil administrat 10 zile pe lună în lunile cu R din septembrie până în aprilie. Nu știu pe ce principiu ar fi funcționat aceasta și nici nu o recomand, de asta nu scriu prea exact despre ce este vorba pentru a nu se încerca o automedicație, însă aceea a fost ultima iarnă de bolit a mea … Posibil a fost o simplă coincidență, dar mi se pare cam mare coincidența.
În fine, am povestit multe, dar nimic din ce îmi propusesem. Puișorii mei sunt bolnăviori. N. chiar a avut și febră. Amândouă au roșu în gât, mucișori și tuse.
Când le văd bolnave și mai ales cu febră parcă mi s-ar da cu ranga în cap. De aseară în timp ce ne jucam mi s-a părut că nu e chiar ok, iar ceva mai tarziu i-am spus soțului că cel mai probabil la noapte face febră … Așa a și fost. La 4 dimineața când m-a strigat știam că are febră. Am pus mâna timid pe frunte și speram că nu … Dar degeaba. Fruntița mică ardea. A scăzut ușor fără medicamente, doar cu compresă, dar somnul meu a fost unul doar de suprafață.
Soțului nu îi venea să creadă că avusem, din păcate, dreptate. M-a întrebat cum mi-am dat seama. Adevărul e că prima suspiciune mi-a produs-o faptul că ea, bateria inepuizabilă care niciodată nu ar vrea să doarmă, la ora 21 mi-a propus să ne culcăm.
Ca la orice boală a lor simt cum nu mai am nici o putere … Doamne!!! E atât de greu să îmi văd copiii bolnavi, suferinzi … chiar dacă e vorba de o simplă răceală sau ceva mai grav.
Leave a Reply