Au trecut anii …

Cand am scris primele randuri pe un blog era anul 2010, cel mai trist an din viata noastra … desi trist e un cuvand prea mic pt a descrie durerea din acel an, durere care desi transformata o simtim si acum.

De atunci viata noastra s-a schimbat radical. Am primit in viata noastra 2 printese minunate, am cunoscut provocarile vietii de mama, am realizat ca sunt atat de imperfecta mama pe cat de perfecta ma credeam ca voi fi, l-am pierdut pe tata, am inceput din nou sa lucrez 8 ore pe zi in domeniul pentru care m-am pregatit cei 5 ani de facultate, ca mai apoi sa ma reprofilez aproape la 35 de ani pe fotografie.

Atunci ma apropiam de varsta de 30 ani, acum cu pasi repezi ma indrept spre 40 de ani. Nu ma vad asa batrana cum imi vedeam parintii la acea varsta, desi acum pe mama care a trecut de 60 de ani si a devenit oficial pensionara nu o vad deloc batrana si careia ii doresc sa traiasca macar pana la 98 de ani cat a trait bunica, mama ei, sa fie sanatoasa si macar de ea sa ma mai bucur mult, pentru ca nu degeaba se zice “IN VIATA RISIPIM ANII PENTRU CA LA MOARTE SA CERSIM CLIPE”.

Anul acesta atat de diferit pentru toata lumea, cu toate limitarile lui, il iubesc. Pooate parea ciudat, dar am avut timp sa imi vad fetele mai mult, sa nu le grabesc mereu, sa nu fiu mereu o bomba cu ceas, sa ma bucur de ele si chiar daca nici acum nu am timp de toate cate mi le-as dori intr-o zi, sa simt ca traiesc, sa nu simt doar alergatura vesnica. Acest an, anul COVID cum ii spun eu, mi-a pus (si cred ca nu doar mie) frana in viata agitata pe care am trait-o in ultimii aproape 10 ani. Este anul in care am inceput cu adevarat sa savurez clipa, nu asa cum am vrea inca, dar lucrez la asta. De la inceputul anului mi-am propus sa traiesc constient fiecare clipa, iar aceasta pandemie de coronavirus care a pus stapanire pe intregul an, s-a transformat in ajutorul perfect pentru mine si in mod sigur si pentru altii, in frana pusa vietii mereu in alergatura.

Nu este finalul anului, mai sunt 2 luni din acest an, dar in aceasta dimineata m-am trezit cu dorinta de a relua acest blog. O am de mai mult timp, dar pur si simplu nu gaseam timpul necesar pentru a face asta. Nu sunt sigura ca am reusit, dar vreau sa ma trezesc la 5, sa imi incep ziua cu 5am  nu ca pana acum si sa o continui cu Liana Stanciu la Magic FM care are emisiuni grozave de la ora 6 dimineata, iar intre timp sa fac diverse treburi. Nu ca pana acum nu ar fi fost multe dimineti in care ma trezeam asa, dar acum vreau nu doar sa fie un obicei de  a trezi, dar vreau sa am un anumit ritual zilnic.

Stiu ca o parte din cei care ma urmareau am plecat, dar mai stiu ca o parte a continuat sa revina pe blog si au aparut si altii noi. Ce putin asa zic statisticile blogului.

Caut sa dau culoare vietii, sa o traiesc din plin si sa observ si cele mai nesemnificative detalii ale vietii, sa ma bucur de ele si sa am viata pe care mi-o doresc

Asa ca va urez bine v-am (re)gasit cititorii mei.

Pentru voi cum a fost acest an, atat de diferit?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply

Read previous post:
Miercurea fara cuvinte: MÂINI

Dacă dorești să participi la miercurea fără cuvinte Carmen te găzduiește cu drag!

Close