15 luni cu puiul meu

E un copil energic, neastamparat, inca de la nastere, vioi, uneori plangacios, dar cu un zambet fermecator, o gropita minunata mostenita de la mine, istet si receptiv, plimbaret si cuceritor. Adaptarea la noua viata de mamica si femeie a fost mult mai dificila si mai lenta decat credeam … copilul plangea nu vroia sa doarma decat in brate, la san si treaba era cu duiumul … am ajuns insa azi sa ma bucur de copilul meu si sa regret timpul pierdut cu gandul la treaba cand am vazut cum zboara timpul … pentru ca timpul nu se mai intoarce, iar copilul meu ma uimeste zi de zi cu evolutia.

Incerc sa il pacalesc pe tata sa arunc mingea jos

Acum mananca bine, atat mancare cat si san, are program destul de stabil, se trezeste pe la 8 mananca apoi se joaca sau mergem afara mananca pe la 10 fructe la 12  e masa principala la 12.30 pune capul pe perna/pat batand cu palmuta ei mica si spunand NANA adica nani si eu ma duc langa ea ii dau sanul se bucura si il ia fericita suge putin si adoarme … pentru 30 min fix (mai nou incepe sa se mareasca acest timp) dupa care trebuie sa o adorm din nou, apoi iar se trezeste dupa 15-30 min o adorm uneori adorm si eu iar daca dorm cu ea somnul se poate prelungi chiar si la 3.5 ore, daca nu dupa 2-2.5 ore e fresh si vesela. Din nou urmeaza masa dupa care iesim de cele mai multe ori afara. Nisipul e unul din locurile preferate, locul unde se poate juca minute in sir, evident cu noi in preajma.

Ii place de pisica pe care o cheama strigand-o TZITZ! si este singura persoana care poate pune mana pe pisica, desi saraca a fost tinuta chiar si cu capul in jos atarnata de coada in manuta micuta dar puternica a strengaritei noastre.

Ii place de pui pe care ii pomeneste des si cand vrea afara imediat o auzi spunand PUIU de iti vine sa o papi toata. Iar noi daca vrem sa coopereze la imbracat ii spunem “Hai sa mergem la pui!” e singurul mod in care o putem scoate si de la dusurile prelungite de caldura mare.

Ne arata nasul, ochii, gura, burtica, acum invatam urechile … totul in joaca … totul din zbor …

Azi am inceput si sa avem program de desen, nu prea de succes desi dimineata mi-a desenat in carnetel.

Toate astea sunt doar cateva din dovezile ca puiul imi creste.

De multe ori il privesc si ma minunez, nu imi vine sa cred, de multe ori nici acum, ca e al meu, ca eu i-am dat viata, ca pentru el am facut sute de injectii in burtica zi de zi …

E greu de multe ori sa fi mami mai ales daca vrei sa fi perfecta si exista si frustrarea ca nu reusesti asta si mai ales cand e de munca mult atat in casa cat si afara, dar cele doua boabe mari negre numite ochisori si zambetul strengaresc sterg cu buretele orice suparare, oboseala si frustrare. Ce n-as da sa pot sa filmez fiecare secunda a ei sa ma pot bucura de ele altfel decat privindu-le in adancul sufletului atunci cand vizitele ei mi s vor parea atat de rare incat voi tanji dupa ea.