Relația părinte-copil

Scriam acum câteva săptămâni despre o conferință de parenting ce urma să aibă loc la noi în oraș (Din păcate pentru că în continuare am probleme cu netul și nu am decât net pe mobil nu pot pune link cu postarea dar sper că o găsiți).

Despre Otilia Mantelers nu știam nimic înainte să aflu de conferință. Eram într-o mare dilemă dacă să merg sau nu, însă sora mea, mare fan Otilia, m-a convins să nu ratez o astfel de ocazie. Spre deosebire de conferința Uraniei Cremene din primăvară, aceasta nu a fost gratuită, însă a meritat fiecare leu.

Ce am apreciat și de ce și în această sâmbătă recomandarea este tot către Otilia este că ea este onestă cu ea și a fost și cu noi. A vorbit deschis despre cât de greu este să fi o mamă bună (un părinte bun) și că e imposibil să fi perfectă/perfect oricât ne-am dori.

Încă un aspect interesant au fost explicațiile anatomice (dezvoltarea creierului) la care făcea referire și reacțiile normale pe care omul în evoluția sa de la om de trib vânător la omul modern le poate avea în diferite situații.

Foarte pe scurt voi scrie acum concret despre această conferință, urmând să postez pe larg pe blogul celălalt în cursul săptămânii viitoare.

Otilia insistă pe conectarea cu copilul prin râs, plâns. A insistat și pe joc, ascultare. De asemenea un lucru important de luat în seamă asupra căruia a insistat Otilia: toate trăile (emoțiile) noastre  sunt înmagazinate încă din primele zi și modul nostru de a reacționa este ca urmare a acelor gânduri trecute. Și pentru o relație bună cu copilul trebuie să ne vindecăm noi de emoțiile din trecut.