Povestea merge mai departe …

In timp ce ii dadeam de mancare puiului el se tot intindea dupa ceva de pe televizor. Initial credeam ca la iconita care ne-a ramas amintire de la tata (voi povesti alta data de ea, multumesc surorii mele pt idee) apoi … observ ca privirea ei este indreptata pe un obiect aflat langa iconita … un clopotel … imi amintesc instant ca e de la tata primit … stau si citesc ce scrie pe el … probabil candva mai citisem, dar acum privirea imi e atintita direct pe acele litere
POVESTEA MERGE MAI DEPARTE
ma uit la pui si imi dau seama ca e asa … parintii nostri traiesc mai departe prin noi, noi prin copiii nostri, iar copiii nostri ii fac sa traiasca mai departe pe parintii si stramosii nostri … pentru ca suntem parte din ei … si asta e valabil si pentru copiii de sange si pentru cei infiati sau crescuti de altii decat parintii naturali … de ce? pentru ca in fiecare din noi regasim ori aspecte fizice de la ei ori aspecte sufletesti.

Scriind asta imi aduc aminte acum 2 luni cand eram cu tata si fetita si ne-am intalnit cu un prieten de al bunicului meu … prima remarca a lui “astea-s amandoua ale tale” referindu-se la mine si la fetita mea … adevarul este ca ii seaman fizic tatalui meu, iar puiul imi seamana