Intarcarea blanda

Si noi am fost in situatia in care a trebuit sa facem pasul intarcarii … ne pregateam pt un bebe si nu puteam sa risc sa alaptez ducand anterior 2 sarcini la pat cu contractii de la 12 saptamani si avand la activ o nastere prematur si mai ales stiind cat poate fi de traumatizant (pe viata) pierderea unui copil. Asa incat dupa ce ne-am decis ca e momentul sa ne pregatim pentru al treilea copil am facut controalele necesare, am facut analizele (hemoleucograma, electroforeza(aceasta din urma pentru a vedea daca organismul meu nu are carente proteice date de alaptare) calciu, magneziu, sideremie) Din fericire dupa toate lunile de sarcina si alaptat analizele mele au fost bune, am inceput sa iau acid folic si tromboass atat de importante pentru mine pentru a reusi sa duc o sarcina si in paralel am inceput intarcarea lenta.Cand am aflat ca sunt insarcinata mai aveam masa de la somnul de noapte de scos si am tot scos-o. Cand am facut analiza BetaHCG pentru confirmarea sarcinii am refacut si analizele mentionate mai sus, pentru ca trecusera cca 6 luni de cand le facusem, timp in care am continuat sa alaptez (e drept ca tot mai putin) dar in ultimele saptamani nu doar alaptam ci un sufletel mic incepea sa se formeze din rezervele mele si sa vedem cum stau.

Am facut o mica(mare) introducere in subiect care poate fi utilaaltor mamici sau viitoare mamici, iar acum voi descrie cat pot de bine INTARCAREA BLANDA/LENTA.

Cel mai important e sa se faca intarcarea bland, sa se scoata pe rand cate o masa. Eu am aplicat metoda “nu ofer/nu refuz” ultimele dati se scot mesele de la somn. La noi intarcarea a inceput in iulie 2013 si s-a incheiat in februarie 2014 primele zile. Insa in acel februarie inca nu eram pregatite chiar de tot, nici una, dar situatia nu a permis amanare. Totusi la cele 22 luni cat avea a inteles destul de repede ca “am papat tot-tot” si a fost mult mai pregatita pt acest pas decat la 1an-1,5ani

Ca sa explic metoda “nu ofer/nu refuz” desi cand am citit mi se parea o prostie pt ca aveam impresia ca niciodata nu ii ofer, cand am inceput sa o aplic mi-am dat seama ca de fapt ii ofeream des (cand era obosita, nervoasa, maraita, plangacioasa, cand trebuia sa o linistesc, cand se lovea) dupa ce am inceput metoda aplicarea “nu ofer” a fost primul pas spre intarcare. Apoi in paralel am aplicat “nu refuz” adica in afara meselor de la somn cand cauta/cerea sanul nu il ofeream instant cum facusem pana atunci, dupa situatie incercam sa ii distrag atentia cu altceva, incercam sa nu ma vada cu sanii goi, daca reuseam cu blandete sa ii distrag atentia ok daca nu atunci ii dadeam. Incet supturile s-au rarit. 

La supturile de somn a fost mai greu si la acelea tot brusc intr-o oarecare masura a fost. Adica am inceput prin a ma pune langa ea  fara sa ii ofer pentru somn sanul, ea riposta cerea, lungeam tot mai mult momentul in care sa ii dau sanul, apoi incet nu i l-am mai dat, incercam sa o culc leganata/stand langa ea/plimbata. 

Cel mai greu a fost la somnul de zi peste care oricum vroia deseori sa sara, asa am ajuns 3 saptamani sa nu doarma la amiaza, fara a se vedea pe ea, doar ultima saptamana a inceput sa doarma putin mai devreme seara (desi calitatea somnului de noapte era mult scazuta cand nu dormea ziua). Am perseverat cu rabdare si prezenta mea neconditionata, pana cand incet mi-a reacceptat mei taiul (ajunsese sa il refuze pt ca isi dadea seama ca incerc sa o culc) apoi o perioada a adormit doar in mei tai, primele zile ma plimbam tot somnul cu ea in mei tai, apoi incet o puneam in pat si eu langa ea. Pe urma a reusit sa adoarma punandu-ne amandoua in pat. 

La somnul de noapte a fost mai usor, chiar daca biberonul l-a refuzat o perioada dupa intarcare, desi inainte cocheta cu el de cand era marisoara. Prima noapte a fost grea, a adormit relativ usor (somnul de noapte pt ea era sfant) dar la trezirea peste noapte, mai exact prima trezire nu am reusit nici cum sa o linistesc, ma refuza, ma impingea, asa ca s-a ocupat sotul de ea si pt ca a cerut biţă=băita la ora 1 noaptea sotul ii facea apoi a reusit sa o adoarma usor si repede dupa ce i-am dat putin sanul (in prima noapte i-am mai dat san putin cand am vazut ca nu reusim sa o linistim, apoi s-a linistit si fara mult mai repede). Au mai fost ceva treziri, dar fara probleme mari. Zilele urmatoare a adormit relativ usor iar trezirile nocture se rareau si nu erau lungi, o luam in brate/pe pieptul meu si adormea iar. Dupa 3 zile seara adormea ok. Nu refuzam sa aiba contact cu sanii daca asta isi dorea/cerea, ii mangaia, pupa, punea gurita pe sfarc si astepta aprobarea sa suga, aprobare ce nu o primea si imi zambea şi se alinta asa apoi il lasa. Mi-a venit idea sa ii zic ca l-a papat tot – tot lapticul, iar ea a priceput si a fost mai ok apoi. 

Cam asta e povestea noastra cu intarcarea. Seara mult timp am adormit-o la mine pe piept, uneori si ziua. A fost putin mai greu pt ca imediat dupa intarcare a tot vazut-o pe sora mea alaptand. Apoi cand a aflat ca am bebe in burtica a zis ca bebe va papa la tzitzi, mai nou mai zice ca dupa ce iese bebe se face lapte si ea il papa. Atunci vom vedea ce va fi pt ca cumnatei (care i-a tot oferit sanul) de curand i-a raspuns de 2 ori ca ea e mare, chiar si la tati i-a spus o data. 

Acum are 28+ luni inca cauta uneori sanul sa il pupe, mangaie sa se faca ca suge, dar tot mai rar. Biberonul l-a cerut cam la 2 luni de la intarcare, dar nu adoarme la biberon, tot eu o culc, a adormit şi de vreo 5 ori(de 2 ori seara, restul ziua) cu tati si o data singura(seara)