Fara mami, plec cu tati

In ultima perioada am incercat sa sudez putin relatia tata – fiica atat din dorinta de a simti cat mai putin lipsa mea in acele zile de spitalizare de la nastere cat si din necesitatea odihnei prelungite. Nu au fost multe ocaziile in care au plecat fara mine de acasa, dar sunt sigura ca sunt benefice petru toti 3, iar daca ma gandesc bine pentru toti 4.

Prima data au plecat la ”VAIONASE” adica avionase, cand a fost mitingul aviatic.

Greu au venit de acolo atat de captata a fost de tot. A vrut sa aduca acasa avioanele toate-toate, iar de atunci periodic ne zice ca vrea la VAIONASE. Urmare a acelei zile sotul a venit cu o propunere care eu i-o tot facusem de cand N. era foarte mica, aceea de a petrece duminica dimineata doar ei doi impreuna. Nu s-a nimerit sa se intample asta de atunci prea des, dar s-a intamplat de cateva ori.

O astfel de zi:

Au plecat la socri la 60 km de noi, au plecat pe la 11 si s-au intors pe la 18.30, evident N.nu a dormit acolo, nu doarme in general cu tati, dar cu atat mi mult in deplasare.

Desi a fost vorba doar de cateva ore, mi-a fost dor de ea, i-am simtit lipsa, dar ma bucur ca de fiecare data ca tati si fetita isi consolideaza relatia.

Mi-a adus-o tati pe N. acasa. A adormit pe drum, Cand a pus-o in pat si-a deschis ochii, m-am pus langa ea si fericita m-a imbratisat. Cand m-am ridicat de langa ea si-a deschis ochii si mi-a zambit de m-a topit. Ce bine a fost sa o strang iar la piept.

La trezire insa a fost ca o lipitoare care nu vroia decat mami …