Constanta, consecventa si rabdare
Dar pentur ca N. e acel tip de copil care de la nastere nu a stat o clipa locului, nu a dormit fara mami si nu s-a jucat fara mami toate planurile mele s-au dus de rapa. Simteam ca o iau razna, seara cand erau singurele momente in care nu ma cauta disperata, cadeam si eu franta langa ea si asa se adunau haine, vase, tot felul de lucruri imprastiate … de imi venea sa imi iau lumea in cap si sa plec unde vad cu ochii.
Puiul era tot mai iritat de dezordinea ce mereu domnea in casa noastra, sotul tot mai putin pe acasa din cauza serviciului … am fost la un pas de a zice “nu e de mine sa fiu mama si femeie, asa ca dragilor eu va las!”
De un an programul mult prelungit al sotului a venit ca o provocare, tocmai in perioada dintisorilor, a statului in fundic, a curiozitatii si abilitatii sporite, asa incat eram constienta ca trebuie sa fac ceva pentru a face fata sarcinilor de mama si gospodina fara ajutor.
Apoi a venit momentul in care tata a fost bolnav, cand parca pentru a-i dovedi lui ca vreau si are motive sa se faca bine, faceam orice activitate casnica renuntand la somn si mese, ceea ce nu a fost tocmai ok, insa a fost primul pas spre o mai buna organizare.
Acum incet incet am ajuns prin consecventa, rabdare si constanta sa nu astept disperata vinerea dupa-amiaza sa ii pun sotului copilul in rate si sa ii trimit afara pentru a mai stapanii din dezordinea si mezeria ce s-a strans peste saptamana.
Mi-am propus si am reusit pentru prima saptamana sa nu las seara casa mai dezordonata/murdara ca ziua precedenta, sa fie mai bine decat in ziua precedenta sau cel putin la fel … si pentru asta sunt tare mandra si mai ales de faptul ca am si reusit sa ma organizez in acest sens.
Acum e vineri dupa masa, e prima saptamana in care copilul imi doarme in mod constant cel tarziu la 13.30 macar pt o ora jumatate (nu fara intreruperi e drept), e mult mai linistit si mai fericit si eu la fel … iar casa … arata mult mai bine.
Leave a Reply