CONDUCTA DE MILIOANE

Am acceptat provocarea la citit din ianuarie a Iuliei pe blogul ei si in aceasta luna. Multumesc in primul rand Iuliei ca mi-a oferit in dar cartea de luna februarie. Datorita unui ”concediu” nedorit (am sa scriu despre asta intr-un alt articol) am reusit fara probleme sa citesc cartea, asa ca iata-ma scriind despre ea.

Cartea lui Burke Hedges – Conducta de milioane

Cartea este scrisa intr-o maniera simpla si usor de inteles. Incepe cu o istorioara care acum mult timp am citit-o pe Facebook

“A fost o dată ca niciodată şi, cândva, tare demult, doi tineri şi ambiţioşi care se numeau Pablo şi Bruno şi care locuiau unul lângă celălat într-un sătuc italian.
Cei doi tineri erau prieteni la cataramă. Eu aveau visuri mari. Vorbeau fără încetare despre cum într-o zi, într-un fel sau altu, vor ajunge cei mai avuţi oameni din sat. Amândoi erau ageri la minte şi muncitori. Nu aveau nevoie decât de o ocazie.
Şi iată că într-o bună zi ocazia s-a ivit. Ţăranii din sat s-au hotărât să tocmească pe cineva să care apă de la râul din apropriere până la un bazin aflat în piaţa din mijlocul satului. I-au ales pe Pablo şi pe Bruno.
Fiecare a apucat câte două găleţi şi a pornit-o spre râu. Până la sfârşitul zilei, rezervorul din sat era plin ochi. Înţeleptul satului le-a plătit un bănuţ pentru fiecare găleată de apă.

<Ită că ni s-a împlinit visul!>, a exclamat Bruno. <Nu-mi vine să cred ce noroc avem!>.
Dar Pablo nu era prea convins de acest lucru. Îl durea spatele şi avea mâinile rănite de la căratul găleţilor grele. Se gândea cu groază la faptul că trebuia să se trezească a doua zi dimineaţă şi să o ia de la capăt. Şi-a jurat că va găsi un mod mai bun să aducă apa de la râu până la sat.
<Bruno, am un plan>, i-a spus Pablo într-o dimineaţă. <În loc să ne spetim cărând găleţi de colo până colo pentru câţiva bănuţi pe zi, hai mai bine să construim o conductă de la râu până în sat>.
Bruno s-a oprit în drum de parcă ar fi fost trăsnit.
<O coductă! Da’ cine a mai auzit aşa ceva? Avem o slujbă minunată, Pablo. Pot să car 100 de găleţi pe zi. La un bănuţ găleata, asta face un galben pe zi! Sunt bogat! Până la sfârşitul săptămânii, îmi pot lua o pereche de încălţări noi. Până la sfârşitul lunii, o vacă. Iar în şase luni îmi ridic o colibă nouă. Avem cea mai bun slujbă din sat.
Nu lucrăm sâmbăta şi duminică, iar în fiecare an avem două săptămâni de concediu plătit. Ne-am asigurat pe viaţă! Ia mai fugi de aici cu conductele tale!>
Dar Pablo nu se pierdu aşa repede cu firea. Pablo urma să muncească o parte din zi cărând găleţi, iar restul zilei şi la sfârşit de săptămână avea să lucreze la construcţia conductei.

Fiindcă era plătit la găleată, ştia că la început va câştiga mai puţin. Mai ştia şi că îi va lua un an, poate chiar doi, înainte să înceapă să se bucure de profitul pe care i-l va aduce conducta. Dar Pablo credea în visul lui şi s-a pus pe treabă.
Bruno şi ceilalţi săteni au început să râdă de Pablo, poreclindu-l <Pablo, omul cu conducta>. Bruno, care câştiga aproape de două ori mai mult decât Pablo, se grozăvea cu ce-şi cumpărase. Îşi luase un măgar împodobit cu o şa nouă de piele, pe care îl lega în faţă noii sale case cu două etaje.
Îşi cumpăra haine care luau ochii oamenilor şi plătea mese îmbelşugate la han. Sătenii îi spuneau Jupân Bruno, şil aplaudau când le făcea cinste la crâşmă şi râdeau tare la glumele lui.
Pe când Bruno lenevea în hamac serile şi la sfârşit de săptămână, Pablo săpa mereu la conducta lui. În primele luni, Pablo nu prea avu cu ce să se mândrească de pe urma muncii lui. Era o treabă anevoioasă – chiar mai grea decât a lui Bruno, căci Pablo lucra şi serile, şi la sfârşit de săptămână.
Dar Pablo îşi spunea mereu că visurile de mâine se contruiesc pe sacrificiile de astăzi. Săpa zi după zi, palmă cu palmă”.

Citind-o mi-am confirmat unele temeri, unele ganduri, unele idei, dar mi-am dat seama de unele aspecte, atat de evidente, pe care nu le-am realizat pana acum.

Una din temeri e aceea ca din punct de vedere financiar nu putem trai prezentul fara sa ne asiguram viitorul pentru ca niciodata nu putem avea certitudinea ca sursa de venit pe care o avem in prezent o vom avea si in viitor.

Printre gandurile confirmate se numara acelea ca imi doresc INDEPENDENTA FINANCIARA, iar ideea ca pentru independenta financiara cel mai bine e sa existe mai multe ”conducte” de pe care sa vina constant venit.

Ce mi-a dat curaj si incredere ca pot ajunge la independenta financiara e faptul ca autorul atrage, chiar de la inceputul cartii, atentia ca a deveni milionar in zilele de azi e chestiune de alegeri, nu de noroc. Si cam are dreptate … chiar daca inceputul poate fi greu si putem parea ca traim mult mai rau decat alte familii viitorul poate fi mult mai promitator, mai luminos.

Asa ca sa alegem conducte, cat de multe, sa le construim, iar apoi sa ne bucuram de beneficiile de pe urma lor,

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply

Read previous post:
Tristetea despartirii

Când suntem pe punctul de a pierde pe cineva drag nu mai conteaza cele rele, conteaza ca a existat in...

Close