Chirias sau proprietar?

Este proprietatea de ”betoane” o formă de investiţie?

Da, este. Însă nu întotdeauna cea mai potrivită. De ce? Dovada ultimilor 8 ani e că nu întotdeauna un imobil este o bună investiţie. Scăderea neaşteptată a preţurilor a făcut ca investiţia în anii 2007-2008 în imobile să fie o proastă investiţie. După doar 3 ani preţurile au scăzut foarte mult şi chiar dacă în 2015 piaţa a început să îşi revină şi preţurile să crească, acestea însă sunt departe de nivelul maxim atins. Se estimează că preţurile vor mai creşte mult însă nu se ştie când şi cât de mult. Aşa că, în prezent, cei care au cumpărat în acei ani un imobil încă sunt în pierdere şi încă o pierdere destul de mare. Pe lângă asta mai există şi riscul degradării, deteriorării imobilului, riscuri care parţial pot fi eliminate prin plata unei asigurări.

Totuşi a investi în ceva, în orice aproape, este mai benefic decât păstrarea banilor la ”saltea”, aşa că investiţiile imobiliare sunt o variantă de luat în calcul cât timp alte idei mai bune de investiţii nu avem.

De unde bani pentru o casă?

Ideal e din economii. Ideal, pentru că cel puţin pentru un angajat obişnuit din România a economisii câteva zeci de mii de euro este aproape imposibil. Pentru că e foarte dificilă această variantă se va lua în calcul un credit. Chiar şi Iulia a scris de varianta creditelor pentru locuinţă aici.

Când un credit chiar este o nevoie

Când plătim o chirie pentru a locui, pe termen lung nu e prea bună afacere. Atunci varianta unui credit este de luat în calcul. Decât să plăteşti chirie atunci mai bine plăteşti aceaşi suma (sau puţin mai mare) pentru un credit bancar care să îţi ofere un acoperiş stabil deasupra capului.

Care sunt riscurile:

Într-o zi nu mai poţi plăti … rămâi fără casă, e drept, însă adevărul e că şi dacă eşti chiriaş dacă nu ai acei bani tot te da afară.

Avantajul creditului faţă de chirie: Dacă ai noroc să se obţină prin licitaţie bani mai mulţi pe locuinţă decât suma rămasă de plată, te mai alegi şi cu ceva bani.

Dezavantajul creditului faţă de chirie: Mai există însă riscul de a nu se vinde locuinţa aşa încât să acopere datoria şi în acel caz continui să rămâi dator deşi locuinţa nu o mai ai, pe când dacă eşti chiriaş, rămâi fără acoperiş deasupra capului şi atât.

Facem credit pentru a cumpăra imobil de închiriat?

Când avem de plătit o rată lunară+dobânda echivalentă unei chirii sau chiar mai mică atunci cel mai probabil este o variantă bună de investiţie. Totuşi trebuie avut în vedere că a închiria un imobil implică nişte costuri şi riscuri:

Costuri: de întreţinere, taxe, asigurări şi impozite

Riscuri: Să nu găseşti chiriaşi, să nu îşi plătească întreţinerea, să deterioreze locuinţa

De ce străinii preferă să fie chiriaşi nu proprietari?

Libertate: Le oferă un sentiment de libertate, nefiind legaţi de o anumită proprietate, o anumită locaţie. Aşa se simt mai liberi să se mute cu totul chiar şi în alt oraş sau altă zonă a ţării

Nu îşi asumă riscuri: Riscurile legate de a rămâne fără loc de muncă şi a nu mai putea plăti creditul. Riscul deteriorării locuinţei.

Nu investesc la nesfârşit în locuinţă: Fiind proprietari mereu avem tendinţa de a schimba, moderniza şi investii, iar această tendinţă este mult diminuată în cazul în care suntem chiriaşi. Pe de altă parte, un chiriaş serios, are mai mare grijă de lucruri întrucât trebuie să plătească în cazul în care strică ceva din casă.

De ce regret că nu am rămas chiriaşi?

Ne-am asumat nişte datorii destul de mari pentru a sta la casă. După 8 ani de stat la o casă nefinalizată, într-un continuu şantier am obosit. Mai sunt şi alte dezavataje la casă, pe care acum de când avem fetele le simţim tot mai profund şi deseori ne gândim că ne-ar fi fost mult mai bine într-un apartament. De vândut nu se pune problema pentru că preţurile sunt mult mai mici decât au fost atunci. De asemenea dacă am fi rămas în chirie încă 3-5 ani am fi putut economisii o sumă măricică (sumă pe care de altfel am plătit-o în credite sau în amenajarea casei), iar după acei ani ne-am fi permis un apartament frumos amenajat de 3-4 camere care ar fi acoperit cam toate nevoile noastre, iar costurile lui de întreţinere anuale ar fi fost mai reduse decât cele ale casei.

De ce nu regret că nu am rămas chiriaşi?

Avem casă, ne-am împlinit visul încă de tineri, hrană ne-o producem noi, iar calitatea ei e net superioară a ceea ce am fi putut cumpăra. Fetele au parte de loc mare de joacă, aer mult mai curat decât la oraş.

Toate astea compensează dezavantajele, aşa că nu mai contează, a fost o alegere a noastră la momentul respectiv, ne-o asumăm şi chiar dacă avem regrete nu ne împiedicămîn deciziile mai mult sau mai puţin inspirate.